duminică, 23 ianuarie 2011

Arist ?


Un lucru este clar , sunt atatea definiiti pentru artisti, cati artisti exista. Se zice ca pentru a fi un artist , trebuie sa apartii unui domeniu al artelor cum ar fi : arhitectura , pictura, fotografia etc. , eu nu sunt de aceasta parere. Artisti suntem toti , diferenta dintre noi apare atunci cand punem suflet in ceea ce facem. Un artist pune suflet in lucrarea sa, fie ca este o pictura ; o fotografie ; o cladire ; un fel de mancare sau orice altceva . Un om este un artist atunci cand , din nimic sau din banal creaza ceva care sa placa ochiului, urechilor, limbii etc ….desigur ca aceasta o poate face oricine doar sa vrea sa o faca si sa-i placa . Un artist poate fi si un functionar de pe Wall Street care invarte banii intr-un mod specific , lucru care pentru altii poate fi enorm de dificil dar nu imposibil. Desigur ca in a fi artist ai nevoie de putin talent sau vocatie in cea ce faci, care o are dealtfel toata lumea dar nu toti spre acelasi domeniu. Unii au talent si vocatie in mai multe ramuri ale artei in timp ce alti au doar la un anumit lucru dar asta nu-l face cu mai putin artist pe cel din urma atata timp cat pune suflet in ceea ce face si o face bine si placut.

Cei mai comuni artisti si cei mai apreciati de lume in a fi artisti sun persoanele care traiesc libere si se dedica muncii lor combinand diferite stiluri in a o face , acestia sunt oameni pe jumatate “nebuni” , cu capul in nori si care deseori gasesc greu a se adapta cerintelor de “ normalitate” a societatii in care traiesc, gasind de fiecare data ceva nou de facut , lucru care face cercului sau de prieteni sa se intrebe “ eu de ce nu m-am gandit la asta ?” sau sa zica ..” ciudat, dar imi place “. In esenta a fi artist adevarat ( toti suntem artisti cum am mentionat mai sus dar depinde cat vrem sa ne dedicam acestui lucru , cand te dedici maxim esti un artist adevarat) nu inseamna doar sa porti titlul de artist, ci a fi un artist adevarat este defapt un stil de viata mai ludic , mai liber incercand ceva nou de fiecare data .

Arma oricarui artist adevarat este intuitia sa. Artistii adevarati au intuitia foarte dezvoltata , defapt acea intuitie este intuitia bruta , rudimentara , neflitrata de gandirea logica . Artistii asculta de acea intuitie fara sau pe cat posibil sa nu mai o filtreze logic cu intrebari de genul “ oare e bine ?” sau “ nu ar trebui asa sau invers ?”....nu , ei n-o filtreaza, ei o asculta in tocmai , lucru care este greu de facut pentru ca in a repera acea intuitie bruta trebuie sa dezactivezi procesul mintii de a analiza orice gand pentru a-si face o imagine asupra consecintei survenite din actiunea gandita. Acest lucru nu inseamna ca nu trebuie sa nu mai gandim sau sa nu ne mai monitorizam gandurile, asta ar fi dezastros ci inseamna ca atunci cand avem o intuitie despre un lucru nu ar trebui sa stam si sa o analizam ci sa actionam pentru ca mintea noastra nu poate vedea “ imaginea totala “ si deseori ascultand-o ajungem intr-o situatie mai buna decat stand sa ne gandim oare e bine sau nu dupa care actionam conform convingerile noastre care ne sugereaza ce e bine si ce e rau si ajungem in situatia aceea cand ne spunem “ mai bn faceam cu m-am gandit din-ainte”. Artistul isi intruieste si foloseste aceasta intuitie la cote maxime si daca il intrebi “ dece ai facut asa?” nu o sa-ti dea tot timpul un raspuns clar si elaborat ci doar un simplu “ asa am simtit eu “ si ai sa observi ca ceea ce a “ simtit” el e destul de placut ochilor, urechilor , etc...

Artist poate fi oricine dar depinde de fiecare, cat de mult vrea sa se implice in ceea ce face.

marți, 18 ianuarie 2011

Ce mai face Corina?

E dimineata. Ma uit ametit prin camera , pipai partea dreapta a patului cu ochii intredeschisi ..mda...nu-i aici , unde a fugit iara ? Imi fine , ma uit la ceas ...trecut putin de 11...plec pana in atelier sa caut tigarile , asta daca mai is, ca dupa aventura de azinoapte nu stiu daca mai am .
Un trantit de usa, o intrare zgomotoasa, umbla prin camera aruncadu-si hainele de pe ea pe apucate ....raman tablo 2 secunde si incep sa rad .
-Unde ai fost ?
- Am adus cafea si am stat pe la Corina cam o ora si jumatate , tu acuma te-ai trezit ?
-Cam da..
- Vezi ca nu mai ai tigari asa ca nare rost sa cauti , am luat eu doua pachete .
-La cate ai fumat...
- Cu placere !
- Merci boucoup . O sarut iubaret in semn de multumire pentru osteneala iar cadoul meu il accepta grabnic . Imi aprind o tigara.
- Si ce mai face Corina ?
- Binisor , sia gasit un iubit acum doua saptamani cu care s-a intalnit la o cafenea si deatunci sunt lipiti...ma bucur pentru ea intr-un fel.
- De ce numa intr-un fel ?
- Pai tipul a plecat , nu-i de aici si nu stie cand a sa-l revada probabil peste cateva saptamani bune . E cam suparata si mereu pe ganduri, nu stie ce sa faca .
- Pai de ce n-a plecat cu el ?
- Haide, sti bine ca nu poate, are multe responsabilitati aici desi sia pus problema si se gandeste oarecum la asta.
- Ea stie ce-i mai bine pentru ea ...daca il iubeste...
- Il iubeste...dar i e frica de timpul si distanta dintre ei...
- Spune-i corinei, ca daca se iubesc cu adevarat si e iubire intre ei doi atunci nu au de ce sa se teama de distanta, pentru ca iubirea nu are limite cu atat mai putin o distanta . Atata timp cat se iubesc se completeaza , isi scriu si va fi bine , totul se va aranja de la sine iar daca vor fi indoieli continue atunci nu prea are sorti de izbanda.
- I e frica ca poate gaseste pe altcineva ...saraca cred ca ar fi distrusa o vreme..
- Ce sa zic ...daca gaseste pe altcineva inseamna ca a fost doar o aventura chiar de-si vor spune ca se iubesc... daca chiar se iubeau treceau peste asta , cu greu dar treceau.
- Mda... probabil..sper sa fie bine
- Las ca i zici tu deseara ce tiam zis si o sa fie bn stai linistita... o strang in brate si o sarut , in gandul meu fiindumi recunoscator sortii.
- Nu-i zic ..
- Pai dc ?
- Pentru ca i zici tu deseara cand mergem pe la ea...
- Bine...merg sa fac o baie ca incep sa put..
- Stai ca vin si eu ..